Carita Europeana - part 3

Bienvenue

As you may already guessed, my name is Marius Șucan and I am a digital artist. I like to do a great variety of things related to pixels: graphics design, 3D graphics, digital painting and web site interfaces, including coding HTML and CSS.

Everything published on this web site is done by me in spare time or for clients.

If you'd like to ask me about something, please contact me.

More details about me you can find in the curriculum vitae page.

I had a twin brother, Mihai Șucan. He was a web programmer and worked remotely as a contractor for about 4 years at Mozilla on Firefox's Developer Tools. On 23rd of April 2015, Mihai passed away due to metastatic cancer caused by RDEB.

Enough. Navigate the web site! :)

Gânduri din purgatoriu

Unde și când: Londra, octombrie - decembrie, 2015

Pe durata șederii în Londracu am decis să-mi vomit gândurile ca un stârv puturos în cuvinte sclifosite. Globii ovulari sensibili... vor ustura până la finalul acestei lecturi deșănțate. Atenție...

Începe...

Cu pași greoi, din cerul gurii cariate...

Plouă în întuneric cu stropi împuțiți de carne stată. O putoare mortuară umple întregul. Miroase pretutindeni a moarte omniscientă. Putoare... și iar putoare. . . precipitații de dureri cotidiene. Se creează o odă din infern despre unica specie de pe Terra condamnată la suferință conștientizată.

Mărunt și des cad din cerul de beton asfaltat flegme de proveniență divină. Divinitățile își aduc aportul la descompunerea și putrefacția întregului. Lipsa unei selecții naturale corespunzătoare contribuie la erodarea culorilor. Acum și dihaniile, nătângii, sluțenile și cadavrele leguminoase au șansa de a trăi și îmbâcsi pământul cu a lor existență sfâșietoare. Este o atmosferă de scârbă funebră în ciuda hoiturilor ce cred că trăiesc o viață frumoasă.

Se aleargă inconștient cu bale și spume într-un freamăt neîncetat... spre moarte. Toată lumea urmează îmbătată de *darul divin* același șablon, aceleași tipare, fără sens. * Trebuie să trăiești!*... fără oprire ca un aparat cu termen de garanție vag stabilit... Cadavrele adesea doar în aparență vii, se hrănesc din bucurii efemere.. ca hienele. O vânătoare de himere diafane într-o lume mucegăită. Pentru ce? De ce? Trăim în gol... într-un cavou imens, imens cât marginile conștiinței umane. Nihilism.

Pe cei apropiați adesea îi transformăm în latrine... Ne pătăm unii pe alții cu dejecții abjecte emise pe cale bucală, generate în creiere de animale scorojite. Prostia, ura gratuită și nevoile personale... ne animează zi de zi până la ultima suflare dielectrică.

Consumerismul în cote ridicole ne ține amorțiți până la ridicol. Fugim de *a gândi*, de profunzimi. Superficialitatea ca modus vivendi. Deși... azi putem fi și consumatori de cunoaștere și pseudo-cunoaștere, la alegere. Cunoașterea și știința ca spam... Totul poate fi spam, orice... oricine. Ne spärmuim unii pe alții. Nu există discernământ concret, nici principii, nici valori clare... Am relativizat existența! ... și condiția umană?

Suntem homo sapiens digitalis comercialus.

Ah, de când am ajuns și la consumerism existențial? * Prepare to meet thy God.* Delirul de pe o ușă. De fapt... nu este asta cumva printre primele forme de consumerism ? Degeaba am trecut prin övulul mediu.

În oaza ispitelor și a nenumăratelor căi de pierzanie fizice, psihice și spirituale, mulți sucombă propriilor vicii sau neajunsuri. Mulți mor pe dinăuntru... Știi ce greu este de a trăi mort? Storși de vlagă, se mențin doar prin dialize existențiale, atât cât să nu moară și fizic... Alții sunt fizic aproape morți, dar în țestele și venele lor se găsește un apetit intens și imens pentru viață... stăvilit doar de materie...

Atâta suferință în jur... De îți vine să înjuri și să blestemi prima ființă conștientă din geneza omenirii. Nu este suficient că o trăim și o vedem în jur... Ci am ajuns să prețuim, să imortalizăm și să consumăm suferința în forme rafinate, artistice, și chiar să ne batem joc de nenumăratele ei forme, să o tabloidizăm. Să curgă muzica și să cânte cerneala!

Ne bălăcim cu toții în oceane imense de deșertăciuni și amăgiri felurite, crezând că așa trebuie trăit... la maxim! Am conceput tot felul de religii care să ne creeze, într-un fel sau altul, impresia că fiecare avem un scop în viață. Totuși, nu ai avut vreodată impresia că *a trăi* nu este decât o muncă silnică, zilnc inutilă? Toate promit că după oricât rău sau suferință, urmează bine. Viața de dincolo de moarte nu este decât o promisiune că urmează mai multă suferință.

Unde există viață, există și suferință. Nu există viață fără ea. Suferința care are semnificație, este iubire. Însă puțini au luxul de a trăi așa ceva. Iubirea fără suferință este o himeră.

Oare iubirea oferă semnificație vieții? Nu este forma supremă de amăgire?... Poate este la fel de perisabilă ca putoarea lăsată în urmă de orice hoit... viu sau mort. Tot ce omul a conștientizat și conceptualizat este praf în ochi... Vomitături sarbede, acre.

Mai are sens fericirea? Cine a avut curajul să inventeze acest cuvânt?

Este frig... În jur plutește un aer gri... Închid ochii și visez cu entuziasm la ultimele ore. Oare când? Moartea în agonie prelungită... doar eu și câțiva pereți...

Toți murim primind o labă peste bot... chiar la final...

Recent projects

  1. Disabled people are sexual beings: imprisonment fears
  2. Disabled person in poverty caused by parents
  3. Discrimination begins in family: dating
  4. Discrimination begins in family: contacting sex worker
  5. Discrimination begins in family: sexuality
  6. Discrimination begins in family: social events
  7. Sex worker refuses disabled client
  8. Education leads to independence
  9. Physical disabilities do not include intelectual disabilities
  10. Excuses for denying accessibiity improvements
  11. Dependency leads to vulnerability
  12. Disabled person jokes about death
  13. Disabled person joking at the doctor
  14. The leap of faith jump
  15. Disabled activists: put an end to discrimination
  16. The Global War on Discrimination: call to action