Un nou articol imaginativ :).

În umbra marelui Creator stai tu acum şi te rogi a pagubă, sumbru şi dezinvolt. Vorbele-ţi vibrează prin ţeastă străpungând gândurile ce acum-ţi sunt singure pe stâlp. Murmurul profund şi clar în peisajul gol al nopţii cristaline, îngână o odă dedicată propriei fiinţe, particularizându-te prin egoismul prea nefericit. Programezi prin vocalele tale un cântec posac ce are să-ţi spele creierii adormiţi peste zile şi nopţi. Neînfricat de cel ce-ţi umbreşte calea verticală, continui pe orizontalul făgaş apucat în tinereţea-ţi superficială, făgaş ce mâine te va cufunda în culori mate. Silueta-ţi nedesluşită acum tremură la adierea celei mai mici frunze din copacul cel înalt. Uitat de ceilalţi, uiţi la rândul tău de toţi. Nepăsător, sub stelele înflăcărate, aflat în beţia divină, adormi lent, iar mâine o vei lua de la capăt şi mai încrezut.

Noa, că super o fo'.