A new category: illustrations

Hello! It's spring time! Creativity in the wild :).

Several days before the Valentine's Day, somebody asked me to do a 3D heart having a red stripe wrapped around it. Given that Valentine's Day was so close, I decided to make my own version of the image. So, my idea was to create a "culinary" one resembling a multitude of fresh tomatoes and also make it look fake, obnoxiously red.

Corporate love

Bandaged heart

Weeks ago, I had an idea of doing sketch like illustrations for my artistic writings. I've done already six sketches for my texts. I am doing all these in 3D with Cinema 4D and Photoshop for corrections or heavy editing. I created a new category in the "My projects" section of my site for them. And, I also moved the image "Integration of Poverty (Romania in E.U.)" to this new category as it fits, being done in the same style. Having worked with the 3D heart for Valentine's, I had a new idea for a funny (or sad) illustration: Love is a burden, which shows an individual carrying a heart up the hill, all alone :).

The cube The vision Dedicated to you Love is a burden The crack The metasight The cold ashes

I hope you enjoy them. Thanks for reading and viewing the images. More will come! :)

Site updates

I finally had the time to update the site. I added some new content and updated several pages.

My latest work is "Love bites". The first WIP saw the light in early November 2007, but I wasn't in the mood to finish it until yesterday - 3rd of February 2008. Take it as an image for Saint Valentine's Day, but I didn't intend it to be so.

Love bites

Ovidiu Bosancu logo In early November 2007, I was asked to make a new logo and a new site interface for Ovidiu Bosancu. In two weeks my work was finished. This is with what I came up with:

Ovidiu Bosancu site interface

The organizers of the "Music and Poetry Festival" from Arad, Romania, asked me to design the calendar for 2008 and the cover for the next book of this festival. I am really content how these two works turned out. Again, all this happened in late September and in November 2007.

Music and Poetry Festival - 2007 (book cover)

Music and Poetry Festival - 2008 (calendar)

In January 2008, I was contacted by the web designer behind Foundation Recordings, asking me for the permission to use the image Old Radio. I ended to not only allow him to use it, but to also do two 3D objects for the new site design. A mixing box and a disco ball. Hope you like them.

Foundation Recordings - 3D objects

And, in other news... I am proud to announce that in October 2007, "The wind of change" image appeared in the "Best of Cinema 4D" gallery of the 3D Attack magazine. That's not all: the same image became the front cover in November 2007 issue, which also featured a four pages interview with me :). It was my first interview of any kind.

Download the 3D Attack magazine, November 2007 issue (PDF)

In conclusion... November was the most active month since August 2007. :)

Jarul rece

The cold ashes Încremenit între două extreme de posibile reacţii, te aflii acum neştiind ce să faci. După ce ai trecut prin jarul rece al lunilor, după ce sufletul a stat la rumenit îndeajuns pe frigarea ascuţită, înţelegi că nu poţi cere ca lumina cea dintâi, din vremea genezei, să emane căldură şi să producă fotoni şi azi. Chiar dacă totul a început cu un avânt ce nu poate fi definit decât ca infantilo-naiv, acum, în ultimul ceas... liniştea frustrantă, tăcerea încăpăţânată, au sugrumat stilul lacunar al magiei ce a fost şi n-a fost. Factorii ce transced limitele native omului, au prevalat încă o dată. Magia şi inocenţa, căldura şi bunătatea, toate au fost zadarnice, în ciuda strădaniei inşiilor ce orizontali ar vrea să fie. Luna tot rece şi pustie rămâne...

În dorinţi, zgârcit încep să fiu...

Alb mai roșu

The vision Alb. Totul e alb. Alb e cerul, albă e scoarţa terestră. Văzduhul întreg s-a îmbrăcat într-o mantie albă, imaculată. Nourii albi au plâns cu lacrimi de cristal. Lacrimi reci imaculate. Alb vremelnic. Numai tu, roşu, pătezi albul. Dâre roşii, în timp, şi riduri subţiri laşi printre mărgăritarele reci şi albe. Negru, e negru în sufletul tău. E un negru ce înghite totul. Singur, roşu în albul orbitor te aflii...

... sau, e un trandafir alb, pur?

Văzduh transparent

În câmpul pustiit stau acum, şi vântul extrem de rece îmi despică neuronii împărţindu-mi cortexul în două. În pustiul cristalin mă uit cu o sete inexprimabilă, mă uit în adâncul împrejurimilor şi doresc să văd luminiţe pe orizontul întunecat şi cleios, dar nimic. Totul este stins şi rarefiat, lipsit de esenţă şi de ce-i mai bun pe lume. Un aer de dezmăţ intelectual se simte venind din depărtare, trezindu-mi gânduri grele şi temeri profunde. Nihilismul e pretutindeni. Secundele se succed sacadând pulsul, minutele cad pe rând ca nişte tunete ce anunţă iminenţa orelor unse ce au să vină... adeverind vremelnicia fiecăruia...

Finito.

Metavăzul

The metasight Parfumul contururilor schiţei mă încântă prin vibraţiile neştiute odinioară. Dinamismul liniilor subţiri ce joacă un dans sublim pe foaie colorează acum minutele fugărite de slovele ce se scurg dintr-un izvor nesecat. Mii şi mii de contururi trasate de natură formează o schiţă fină din forme suple şi gingaşe. Vibraţia simţurilor respectabile se face simţită prin textura lor. Armonia graţioasă a picturii constituite din aceste curbe formează o suprafaţă fină ce prinde culori şi viaţă prin a lor mişcare. Sunt culori dulci ca o piersică fragedă şi bine rumenită în zi de vară. Undeva jos, în vale, doi munţi ademenesc aventurierii. Forma întreţinută de linii pluteşte într-o lumină ce-i favorizează fotosinteza zi de zi. În bulgări fluizi se organizează materia în parfumul colorat de timpul vioi care trece şi nu mai tace. Policromatica lucrării îţi grăieşte prin corzile unse de cerneala curată pe hârtia onorată de prezent. Cu un glas idilic, cuvinte firave şi rotunde prin semantică, elementele din imagine-ţi şoptesc. Doi aştri, plini de văpaie, strălucesc mai cu viaţă decât Luceafărul-Ciobanilor, încât întregul cer acum îţi pare un întuneric absolut. Iar sus, pe creste - în planul schiţei, un buchet de alte linii mătăsoase şi mult prea subţiri, lucesc în ploaia caldă de fotoni. Sprintene sunt gândurile frumoase ce pun în mişcare mecanismele interioare şi exterioare pentru ca acest desen animat să se desfăşoare. O reală reverie ţi se arată în timida ei splendoare ce-ţi încântă sufletul şi tot neamul impalpabil ce te defineşte. Pentru prima dată vrei să îţi foloseşti simţul tactil pentru a înţelege mai bine această capodoperă unicată. În relief cauţi acum înţelesul, dar găseşti în umbra lui doar parfumul lăsat în urmă de peste zile. Vrei să ştii cum e să strângi în ale tale palme puful hrăpăreţ al fructului descris prin formule estetice. Drăgălăşenia inexprimabilă a materiei ce uşor îşi schimbă forma, dar nu esenţa, face ca şi poneii să se întrebe de-i bine, de-i rău, căci în al lor cub se află totul. Liniştea sporeşte magia, cuvântul îngrădeşte expresivitatea momentului, iar trecerea lunilor face ca flama să se epuizeze. Numai Chronos amplifică temerea.

Cu o floare, primăvară nu se face... sau poate...

Descoperirea

The cube De când gândurile au început să îţi fie picurate printre neuroni, ştii că eşti doar o apă curgătoare în întunericul profund, bezna fiindu-ţi singurul amic existent. Simţi şi observi în tot şi în toate că apa este tulbure, murdară, dar nu realizezi în profunzime acest lucru, nu vezi, fiindcă bezna îţi îngrădeşte vederea. Dar, de când o crâmpeie de lumină a străpuns pâcla din cubul tău, ai început să te vezi. O apă plină de particule de felurite forme dansează în văzul tău, sluţenia momentului te înspăimântă, iar la fund... o suprafaţă râncedă şi mult prea accidentată ţi se dezvăluie în splendoarea ei supremă, făcându-te să-ţi pui la îndoială propriul Big Bang. Cutremurat de lumina ce-ţi dezvăluie crâncena privelişte, gheizere imense se formează în tine, în nucleul tău, determinând un dezechilibru de neînţeles în cubul tău aparent perfect. Iar când fragila glumină se epuizează, tu... în obscuritate, lângă bezna ta eternă, rămâi singur cu amintirea ce acum, în creier, neadormit te lasă în timp.

Apa trece, pietrele rămân.

Viitorul actualizat

Loneliness În aerul cristalin de toamnă, o frunză leneşă ce-mi cutremură nepalpabilul cade în palma mea. Sub stejarul scorţos şi invechit de atâta timp, stau eu singur privind lumea de pe câmpia pustiită. Firele de iarbă ce acum şi-au pierdut luciul din vară, în vântul blajin încearcă să danseze un vals pentru tine, dar acum prea târziu este. Pe cer, îţi citesc faţa de departe uitându-mă la prea palida lună, înţeleg că azi eşti, iar mâine nu. În seara târzie, ca o pânză de mătase, minutele petrecute în nocturnele de vară, strălucesc acum pe cer vorbindu-mi de feeria din cub. Şi totusi, o linişte fragilă s-a cuibărit pretutindeni, cu speranţa candidă de a ţine mult şi bine. Doar clopetele din îndepărtare mai tună-n cord din când în când.

Gata, acum poţi să respiri.

Intersecţia trecutului şi a viitorului

În întuneric, în cubul tău preferat, rădăcini îţi cresc undeva, în abis. Vibraţia imaterialului îţi crează o stare de nelinişte ce consternează chiar şi efemeridele. Gândurile îţi năpădesc din toate direcţile, scufundându-te într-o lume paralelă ce-ţi îngheaţă simţurile. Perpendicularitatea neuronilor ce-ţi construiesc gândurile suprapuse în straturi cleioase te sfărâmă în mii de bucăţele mici care te rănesc cu fiecare secundă ce lent trece. Tu, în întuneric nu poţi face nimic, ci răcneşti şi rămâi acolo. O minută îţi naşte în creier o feerie monocromă ce te face să înţelegi lumea ta. Pe bancă stai, iar trenul vieţii îţi trece prin faţă, într-un cadru de laborator, o lume construită pentru tine. Manipulabil ca o minge cu pete roşii, vezi cum clipele trec în acelaşi timp cu acceleratul ce în viteză-ţi şterge muchiile cubului. Încerci să schimbi ceva, nu poţi... strigătele tale par o comedie mută din timpuri apuse. Astfel, rămâi pe stop într-o bulină.

Zidul de idei

Discrimination Ar vrea... dar lumina nu-i surâde. Dorinţa-i este prea îndrăzneaţă. Lumea în care acum "ar vrea" nu este prielnică pentru acest lucru. Un nimic ar vrea, oricum. Condiţiile impuse de legile nescrise, create de roţile societăţii construite în secole marcate de involuţie şi revoluţie, nu permit ca acest "ar vrea" să se înfăptuiască. O flamă aprinsă îi menţine dorinţa vie având menirea de a îi lumina gândurile. Azi, neştiut e că flamei ceara i se sfârşeşte, dar străluceşte straşnic în întuneric din pricina unui spirit prea furtunos. Întreaga pseudoeuforie creată de magnetismul tacit dintre cele două elemente nedeterminate este o pură efemeră, o euforie ce cu siguranţă subscrie teoriei haosului. Sistemele angrenate în această piesă de teatru sunt malfuncţionale. Astfel, intern, o combustie în surdină se va sfârşi cândva, iar în exterior e linişte şi pace precum a fost şi va mai fi, nimic nu se ştie...

... iar în final, n-ar mai vrea?